Tratamentul cu canabis ar putea reduce crizele epileptice la copii cu 86%, arată primele rezultate ale unui studiu

Calitățile anti-convulsii ale plantei de canabis probabil nu pot fi reduse la un singur compus, cum ar fi canabidiolul (CBD), conform cercetărilor emergente. Studii recente din Australia arată că tratamentul cu canabis poate avea efecte anticonvulsive.

Un mic studiu observațional din Regatul Unit susține acum aceste constatări. Când 10 copii cu forme netratabile de epilepsie au început să folosească un medicament care conținea întreaga plantă de canabis, inclusiv canabidioli, terpene și flavonoide, frecvența crizelor lor a scăzut cu o medie de 86%, scrie Science Alert.

• Dilema creatinei: Ar putea ajuta și creierul, nu doar mușchii?
• Oamenii de știință au transformat sângele în material care repară oasele

Cercetarea nu a fost randomizată sau controlată cu placebo, cu toate acestea, aceste studii de caz arată un succes mult mai mare decât rezultatele celor care foloseau doar extracte CBD.

Tratamentul cu canabis întreg a fost comparat cu cel în care este folosită doar o substanță din plantă

Astăzi, un extract oral de CBD, cunoscut sub numele de Epidyolex, este tratamentul cu canabis aprobat de Agenția Federală a Medicamentelor din Statele Unite (FDA) pentru a trata crizele severe.

În studiile controlate cu placebo, totuși, Epidyolex nu pare să funcționeze pentru mai mult de jumătate din toți copiii cu sindrom Dravet, care este o formă rară de epilepsie rezistentă la medicamente. Acolo unde funcționează, studiile arată o scădere cu aproximativ 32% a frecvenței crizelor.

Aceasta este o rată de alinare mult mai mică decât cea găsită la copiii cărora li s-au administrat medicamente din întreaga plantă de canabis. Deși aceste constatări inițiale vor trebui susținute de eșantioane de dimensiuni mult mai mari și în scenarii mai controlate, ele sunt extrem de promițătoare.

Toți cei 10 participanți ai studiului de caz din Regatul Unit nu au răspuns anterior la produsele CBD.

„În prezent suntem în proces de analiză a componentelor respective ale fiecărui medicament din acest studiu pe care intenționăm să-l raportăm”, scriu autorii studiului.

Studiul proprietăților medicinale ale canabisului a început cu aproape 200 de ani în urmă

Realizarea faptului că tratamentul cu canabis ar putea ajuta la tratarea convulsiilor a fost documentată pentru prima dată în știința occidentală de către un medic irlandez care lucra în India în 1843. De atunci, planta a fost implicată într-o furtună legală și politică care a dat înapoi cu decenii cercetările oficiale.

Oamenii de știință încearcă cu disperare să recupereze timpul pierdut, deoarece planta, considerată ilegală în multe locuri din lume, începe acum să intre pe piața medicamentelor și a suplimentelor. Cu toate acestea, din punct de vedere istoric, focalizarea cercetării formale a fost limitată.

Cei mai mulți dintre noi au auzit atât de CBD, cât și de THC (sau tetrahidrocannabinol), care este partea psihoactivă a plantei de canabis.

Acești doi compuși sunt, de obicei, singurii enumerați pe diferite tulpini de canabis și, totuși, cercetările recente sugerează că aceștia nu sunt neapărat cei care conferă plantei calitățile sale medicinale sau diferitele stări de euforie.

În schimb, combinația de diferiți compuși de canabis, dintre care unii încă nu au fost studiați, ar putea fi mult mai importantă decât orice substanță în sine, în ciuda a ceea ce marketingul CBD ar putea încerca să vândă.

Ce alte substanțe conține canabisul

Flavonoidele, de exemplu, sunt substanțe naturale găsite în canabis, despre care se crede că conferă unele proprietăți antiinflamatorii și anticancerigene atunci când se găsesc în alte plante medicinale. De asemenea, produc molecule de 30 de ori mai eficiente în reducerea durerii și a inflamației decât aspirina.

Terpenele sunt o altă clasă de compuși din canabis care sunt de obicei trecuți cu vederea. Recent, s-a descoperit că câțiva dintre acești compuși conferă canabisului mirosul specific de „rânced”.

Structura acestor terpene este remarcabil de similară cu a celor găsite în usturoi, unde se crede că compușii stimulează sănătatea cardiovasculară și dețin proprietăți anticancerigene.

Canabisul este o plantă complexă, care conține peste 400 de entități chimice. Dacă ne concentrăm pe doar doi canabinoizi,  putem vedea o bucată foarte mică din puzzle-ul general.

Pentru a ajuta la găsirea unora dintre celelalte piese, cercetătorii din Australia testează sistematic fiecare compus de canabis pentru a vedea dacă reduce convulsiile unui șoarece cu sindrom Dravet.

Apoi vor încerca să le pună din nou la un loc, încetinind amestecarea și potrivirea diferitelor tipuri și cantități, pentru a vedea dacă pot găsi un „raport magic” între acestea.

Tratamentul cu canabis întreg i-ar putea scăpa pe pacienți de efectele secundare

Ideal ar fi să găsim o modalitate de a trata epilepsia cu cât mai puține efecte secundare posibile.

Chiar și cu Epidiolex, acest lucru rămâne o problemă. Studiile clinice raportează frecvent evenimente negative după administrarea acestui extract CBD, inclusiv diaree, vărsături, oboseală și rezultate anormale la testele funcției hepatice.

Interesant este că nu au existat evenimente adverse semnificative raportate de părinții niciunuia dintre copiii tratați cu întreaga plantă de canabis în Marea Britanie.

Mai mult, toți părinții au raportat rezultate cognitive și comportamentale foarte îmbunătățite, despre care autorii susțin că este probabil un rezultat al frecvenței reduse a convulsiilor și al utilizării reduse a altor medicamente antiepileptice, care de obicei vin cu efecte secundare negative.

Afecțiunile implicate sunt rare, idiopatice și apar predominant la copii

Având în vedere aceste rezultate impresionante, autorii studiului solicită acum Serviciului Național de Sănătate din Marea Britanie să includă canabisul medicinal din plante întregi în ghidurile sale de prescriere pentru epilepsia severă, rezistentă la tratament.

Așteptarea unor studii randomizate, controlate cu placebo, ar putea dura mult timp, deoarece afecțiunile implicate sunt rare, idiopatice și apar predominant la copii.

Între timp, părinții sau pacienții trebuie să plătească în continuare pentru tratament privat, care poate costa 2.000 de lire sterline pe lună (2.651 de dolari americani).

„O astfel de mișcare ar fi extrem de benefică pentru familii, care, pe lângă suferința psihologică de a avea grijă de copiii lor bolnavi cronic, trebuie să acopere și povara financiară paralizantă a medicamentelor lor”, concluzionează autorii.

Studiul a fost publicat în BMJ Pediatrics Open.

Vă recomandăm să citiți și:

Un bebeluș născut prematur, cu o șansă de supraviețuire mai mică de 1%, a intrat în Cartea Recordurilor

O bucată de ciment a fost găsită în inima unui bărbat. Cum a ajuns acolo

Cum ne putem proteja pielea de razele UV, mai ales după luni întregi de stat în casă din cauza pandemiei

Ce este tromboza? Tipuri, diagnostic, simptome și prevenție